Ţesuturile care vor avea modificări de funcţionalitate vor avea conductibilitatea (bioconductivitatea) crescută sau scăzută. Acestea vor fi afişate sub forma unui grafic color denumit Electrosomatograma (ESG) care reprezintă:
• starea de funcţionare a 96 organe şi sisteme(ESG)
• starea sistemului neuro-vegetativ
• blocajele funcţionale la nivelul coloanei vertebrale
• nivelele de perturbaţii în circulaţia limfatică
• pH-ul tisular şi interstiţial
• stressul oxidativ al ţesuturilor
• profilul hormonal
• profilul psihologic
• dezechilibrele nutriţionale. Nivel oligominerale.
• bilanţul focarelor dentare
• starea meridianelor principale, LO, paradoxale şi musculo-tendinoase
• starea centrilor energetici
• asistarea deciziei terapeutice: homeopatie clasică, fitoterapie, dietoterapie (alimente recomandate, alimente interzise), acupunctura somatică, auriculoacupunctură, terapie cu biofrecvenţe.
Corelarea între echilibrul acido-bazic şi concentraţia unor importante substanţe bio - umorale în organism este exprimată sub forma Electroscanogramei Interstitiale(E.I.S) care cuprinde:
• concentraţia tisulară a principalilor hormoni: T.S.H., hormonii tiroidieni, F.S.H., hormonii sexuali, cortisol, aldosteron, parathormon, insulină
• nivelele principalelor minerale, importante pentru funcţia sistemului nervos central şi periferic, aparatului cardiovascular, sistemului muscular şi aparatului osteoarticular: Na, Cl, K, Ca, Mg, Iod
• evidenţierea principalilor neurotransmitatori: serotonina, dopamina, acetilcholina, catecholaminele.
• biochimia tisulară prin transaminazele hepatice, glucoza, trgliceridele şi LDL cholesterol, gradientul colesterolic.
• măsurarea stress-ului oxidativ prin evaluarea a cinci tipuri de radicali liberi
Este o metodă electrică modernă de apreciere a stării fiziologice a celulelor unui ţesut sau organ, care aplică metoda măsurării impedanţei bioelectrice. Cu această metodă se calculează conductibilitatea şi rezistenţa electrică a diferitelor ţesuturi şi organe. Pentru realizarea determinării, pacientul intră în contact cu şase electrozi, doi la nivelul frunţii, doi la nivelul mâinilor şi doi la nivelul picioarelor. Dispozitivul trimite prin intermediul electrozilor un curent continuu de mică intensitate şi foarte mică tensiune. Măsurătorile efectuate sunt preluate de alt electrod şi convertite de calculator într-o imagine tridimensională codată color. S-a demonstrat ca doar acest tip de curent continuu de mică tensiune (1,28V) este capabil de a trece prin ţesutul interstiţial, evitând membranele celulare şi fluxul sanguin şi poate face măsurători variate: valori biochimice interstiţiale, valori hormonale, neuro-transmiţători cerebrali, valori ionice interstiţiale: calciu, sodiu, phosphor etc., echilibru acido-bazic. În acest mod, prin diferite combinaţii între doi electrozi, este scanat tot volumul corpului. În cursul acestui proces numit MODELAREA corpului uman, scanarea se realizează pe 22 de volume corporale. Aceste volume reprezintă de fapt spaţiul tridimensional dintre doi electrozi de pe suprafaţa corpului. Când trece prin aceste volume corporale, curentul întâlneşte diferite organe şi ţesuturi, iar dispozitivul măsoară conductivitatea electrică a acestora, realizând o reconstrucţie tridimensională a corpului. Aparatul foloseşte 3 etape de măsurare care durează în total 3 minute. Rezultatele sunt apoi redate ca imagini color dar şi ca valori biochimice procentuale, care urmează a fi interpretate de medic, totul în contextul clinic al pacientului. Metoda este lipsită de efecte secundare. Nu poate fi aplicată la anumite categorii de pacienţi: gravide, pacienţi cu dispozitive electrice implantate, defibrilatoare, pace-maker, proteze metalice, tije introduse ortopedic la nivelul extremităţilor, pacienţi care nu pot menţine poziţia ortostatică (ridicat) sau sezând, pacienţi cu extremităţi amputate.
Spaţiul interstiţial reprezintă acel loc de foarte mici dimensiuni interpus între celule, între celule şi vasele mici de sânge care hrănesc acele celule, vase numite capilare. Acest spaţiu conţine fluidul interstiţial, care conţine 16% din apa totală a corpului omenesc. Pe lângă apă, acest spaţiu conţine ioni şi foarte puţine proteine, glucoză şi colesterol. În prezent nu există nici o altă metodă medicală capabilă să evalueze proprietăţile acestui spaţiu în afara metodei somatografice interstiţiale. Această modalitate de investigare apreciază indirect capacitatea funcţională a celulelor unui ţesut sau organ. Aplicând formule biochimice, algoritmi matematici, estimări statistice şi cercetări bazate pe studii clinice din mari spitale ale lumii (spitalul Botkin din Moscova, spitalul Gustave Roussi din Paris, Şcoala de Medicină Harvard), somatografia realizează un screening al diferitelor posibilităţi de îmbolnăvire şi a riscului pe organe şi sisteme la un pacient dat. Permite o orientare rapidă pentru medic asupra altor investigaţii de laborator sau imagistice care vor fi necesare în vederea clarificării unui diagnostic de boală. Permite urmărirea eficacităţii diferitelor tratamente aplicate, permiţând un mai bun management al acestora. Metoda are o foarte bună valoare profilactică deoarece ea pune în evidenţă modificări ale funcţionării organelor chiar înainte ca manifestările clinice să fie prezente. Este deci o metodă de evidenţiere a tulburărilor prezente sau viitoare la nivelul corpului fizic, fără a aduce informaţii anatomice despre organele deficiente. Cu această metodă se apreciază capacitatea funcţională a diferitelor organe. Este o metodă complementară de mare valoare pentru biorezonanţa Paul Schmidt, care investighează organismul la un nivel şi mai subtil, evidenţiind blocajele prezente la nivelul corpului energetic.
Primele modificări care apar într-un organism bolnav sunt cele de la nivelul corpului energetic, care pot fi puse în evidenţă prin biorezonanţa Paul Schmidt. Apoi apar modificările de funcţionare şi fiziologie celulară, care se pot evidenţia prin alterările de la nivelul fluidului interstiţial (intercelular). Când perturbările persistă de foarte multă vreme, apar modificări la nivel biochimic plasmatic, sanguin. Foarte tarziu în evoluţia bolilor apar modificările anatomice, structurale ale ţesuturilor, care pot fi evidenţiate prin metodele imagistice uzuale: ecografie, tomografie computerizată, rezonanţă magnetică etc. Prin urmare, cele mai sensibile metode de apreciere a stării reale de sănătate a organismului sunt biorezonanţa Paul Schmidt şi somatografia interstiţială. Aceste metode pot evidenţia din vreme unde se află "zonele slabe" ale oricarui organism. Aflând aceste zone de risc, se poate interveni din timp cu tratamente profilactice care să prevină imbolnăvirile simptomatice. Pot fi urmărite şi trebuie urmărite aceste zone de risc prin consultaţii repetate somatografice şi cu biorezonanţă.